Tuberculoza pulmonara

Tuberculoza pulmonara este produsa de o bacterie (Mycobacterium Tuberculosis),  de dimensiuni foarte mici (de 0,5-5µm) care poate sa pluteasca in atmosfera inconjuratore multe ore, crescand riscul de raspandire si contaminare. Aceasta boala omoara in fiecare an cei mai multi adulti, comparativ cu orice alta boala infectioasa. Este motivul pentru care din 1993 Organizatia Mondiala a Sanatatii considera tuberculoza ca pe o „situatie de urgenta mondiala”, ea cauzand cca. 1,3 milioane de decese/an. Desi frecventa bolii se reduce, ea este in crestere la minoritatile care locuiesc in ghetourile din jurul oraselor, la batrani, la populatia urbana saraca, la cei care traiesc in comunitati inchise (religioase sau puscarii), cei cu SIDA sau cu medicatie imunosupresoare. TB se inregistreaza mai adesea la barbati (1,6 barbati la 1 femeie) si la grupa de varsta 25–64 de ani.

In acest context retinem ca o persoana cu boala activa poate infecta pe an 10-15 persoane sanatoase, dar si faptul ca numai 5-10% dintre infectati dezvolta si boala.

Raspandirea in atmosfera inconjuratoare se poate produce prin stranut, tuse sau chiar prin respiratie profunda, conversatie. Cea mai importanta cale de transmitere este cea aerogena, sub forma de picaturi care prin evaporare isi reduc progresiv dimensiunea rezultand picaturile Pflȕge, care la dimensiuni cuprinse intre 1 si 5 microni ajung la nivelul alveolelor. Picaturile sunt generate de efortul respirator, de tuse, stranut, cantat, iar manevre precum bronhoscopia, autopsia, manipularea produselor infectante pot produce aerosoli infectanti.

 

Cei mai predispusi la boala (risc crescut) sunt persoanele:

-  cu un contact prelungit cu bolnavii de tuberculoza;

-  expuse unei surse de TB în ultimii 2 ani si cu infectie TB latenta preexistenta;

-  rezidenti ai inchisorilor, spitalelor de neuro-psihiatrie, caminelor de batrani, orfelinatelor;

-  care prezinta sistem imunitar compromis, precum bolnavii de diabet, hepatită virala, HIV, cei cu boli congenitale cardiace, cu afectiuni cronice pulmonare, cu insuficienta renala cronica cu dializa, persoanele diagnosticate cu poliartrita reumatoida sau alte boli autoimune sau inflamatorii ce primesc medicatie speciala imunosupresoare (doze mari de corticosteroizi, alte medicamente imunosupresoare), ca si cei cu ulcer duodenal cronic, gastrectomie subtotala, by-pass jejuno-ileal, silicoza, cancere, boli autoimune;

-  subponderale cu indice de masa corporala scazut cu peste 10% din greutatea ideala, indiferent de cauza;

-  alcoolicii;

-  utilizatorii de droguri injectabile;

-  fara adapost (homeless/pauperi);

-  copii sub 4 ani aflati in contact cu o sursa de TB activa;

-  varstnicii.

 

Perioada de incubatie este variabila, de cca 10 saptamani (4–12 săptămâni).

Debutul clinic imbraca mai multe forme:

-  Debut asimptomatic – diagnostic exclusiv radiologic, urmat de confirmare bacteriologica

-  Debut insidios – semnele bolii sunt discrete si ascund gravitatea leziunilor subiacente. Pacientul acuza tuse seaca, slab productiva, initial mucoasa apoi muco-purulenta.

-  Debut brusc – poate fi: hemoptoic (sputa cu sange), pseudogripal, pseudopneumonic, pleuretic

Pe masura ce boala progreseaza pacientul prezintă subfebrilitati, transpiratii nocturne, scadere ponderala, dispnee si tuse persistenta. Diagnosticul este pus pe seama simptomelor si semnelor clinice, leziuni radiologice, examenul radiologic fiind obligatoriu!

 

Tratamentul este de lunga durata, 6 luni la primul episod de boala, 9 luni in caz de reactivare, si 2-3 ani in formele rezistente la medicamentele obisnuite. Rezistenta la un singur medicament se numeste monorezistenta, iar rezistenta la mai multe tuberculostatice se numeste polirezistenta. Prezenta rezistentei la drogurile majore HIN si RMP, insotita sau nu de alta rezistenta este definita ca multidrog rezistenta – MDR. Atunci cand pacientul are rezistenta la HIN, RMP, fluorochinolone si unul dintre medicamentele injectabile (kanamicina, capreomicina, amikacina) vorbim de rezistenţă extinsa – XDR.

Cauzele apariţiei MDR sunt multiple: numar insuficient de medicamente asociate, nerespectarea regimurilor terapeutice conform Programului National de Control al Tuberculozei, monoterapie seriata, intreruperi frecvente ale tratamentului si autoadministrarea.

Din nefericire, intreruperea intempestiva a terapiei (aspect care survine la mai mult de 20% dintre pacienti, de regula grupuri defavorizate) ca si nerespectarea schemelor terapeutice recomandate, contribuie la persistenta bolii si la cresterea cazurilor de TB multi-drog rezistenta. In 2005 rata MDR in Romania a fost de 2,8% la cazurile noi si 11,6% la recidive. Prevalenta MDR la cazurile cronice a fost estimata la aproximativ 30%. Aceste valori se situeaza sub nivelul altor tari din Europa de Est si Federatia Rusa (pentru cazuri noi – Federatia Rusa 15,5%, Rep. Moldova – 18,8%, Bulgaria 5,7%) .

ria clinic 1 ria clinic 2 ria clinic 5