Otoscleroza

 

Autor: Dr. Mura Hainăroșie

Introducere

Otoscleroza este o boală întâlnită doar la om ce se caracterizează prin apariția de focare de os nou format, de calitate proastă, ce apar cu predilecție la nivelul tălpii (sau platinei) scăriței (al treilea oscior al auzului) și care determină în timp anchilozarea acestuia. De aceea principalul simptom este scăderea de auz datorită lipsei de mobilitate a lanțului osicular, principala cale de transmitere a sunetelor. Boala este mai frecventă la femei (cu raport de 2:1 față de bărbați), debutează în general între 20 și 40 de ani și afectează ambele urechi, chiar dacă debutul s-a făcut doar la una dintre ele.

 

Diagnostic

Pacientul care se prezintă cu scădere de auz, ce a debutat lent și a evoluat progresiv, are un examen otomicroscopic normal (timpanele sunt de aspect normal). Diagnosticul de otoscleroză se pune în prezența antecedentelor familiale - părinți, frați de părinți cu otoscleroză, corelate cu audiograma care arată o surditate de transmisie (scădere de auz prin diminuarea transmiterii sunetelor în urechea medie de către lanțul osicular) și un reflex stapedian absent.

 

Cauze

Nu se cunosc cauzele exacte ale acestei maladii. Se presupune a fi de origine genetică, deși nu a fost identificată gena responsabilă, datorită frecvenței antecedentelor de otoscleroză la pacienții cu această boală. De asemenea, se mai presupune și o implicare hormonală, datorită faptului că este mai frecventă la femei și că de multe ori debutează sau se agravează în timpul sarcinii.

 

Tratament

Tratamentul se adresează doar scăderii de auz. Cauzele fiind necunoscute, ele nu pot fi tratate, deci boala continuă să evolueze. Scăderea de auz poate fi abordata prin doua modalitati: o proteză auditivă sau o intervenție chirurgicală. Amândouă metodele au avantaje și dezavantaje. Proteza auditivă are avantajul evitării unei intervenții chirurgicale, recuperând în același timp auzul. Dezavantajul unei proteze auditive clasice este pe lângă cel estetic și faptul că astupă conductul auditiv extern, senzație considerată neplăcută de unii pacienți. De asemenea, purtătorii de proteze auditive sunt mai predispuși la formarea de dopuri de ceară și la dezvoltarea de otite externe.

Intervenția chirurgicală presupune înlocuirea ultimului oscior al auzului, scărița, cu o proteză din silicon sau titan. Avantajul este recuperarea auzului imediat după încheierea intervenției chirurgicale, fără semne externe (cicatricea de la operație se află în conductul auditiv extern). Dezavantajele sunt reprezentate de riscurile pe care le comportă orice intervenție chirurgicală: o sângerare, o infecție postoperatorie, prezența de amețeli după operație (care însă se remit) și în extrem de rare cazuri pierderea totală a auzului pe urechea operată.

De asemenea, niciuna din metode nu se adresează cauzei, boala continuă să evolueze iar în timp proteza auditivă poate să nu mai facă față scăderii de auz și să necesite a fi schimbată cu una mai performantă, iar după intervenția chirurgicală, scăderea de auz poate reapărea, datorita formării din nou de os la nivelul platinei scăriței. 

ria clinic 1 ria clinic 2 ria clinic 5